vineri, 24 aprilie 2009

[razna] Tarziu

Aud confuz semnalul de plecare
al ultimului tren
Si cand ma gandesc... eu inca nu mi-am
facut bagajele
Asta e! N-ar fi prima viata prin care
Trec cu mainile in buzunar

Pe geamul unuia dintre vagoane:
vise intarziate
Flutura de adio ultima batista
murdara de sange
Eroii cazuti la datorie nu se mai
intorc vreodata
Si cred ca nici umbrele trecute deja
prin amintire

Nu mai stiu cu cat timp in urma
Am pierdut
Rostul timpului. Cand visele mi se
crapau de ziua!
Am ajuns, ca de obicei, mai tarziu decat mine
Si poate ca in afara de mainile in buzunar
Nepasarea
A grabit ultimul tren...

3 comentarii:

  1. Exerciţiu de imaginaţie

    Nopţile în oraşul speranţelor mele sunt triste...aerul este greu şi clădirile abia mai au loc de sufletul meu...trist, tramvaiul geme sfârtecat de şine încercând să mă ducă acasă, acelaşi loc străin în care se aştern clipele trecute fără tine...aştept un răsărit de lună plină la care voi privi pe furiş. Mută, rece, haină, luna va trece peste mine...va sta poate în oglinda geamului tău şi îţi va zâmbi.

    RăspundețiȘtergere
  2. I came to school today
    with my imaginary friend.
    When everyone said "hi" to him,
    I said, "He's just pretend."

    But no one seemed to notice,
    which I thought was pretty weird.
    It turns out he'd imagined me,
    and, poof, I disappeared.

    --Kenn Nesbitt

    RăspundețiȘtergere