duminică, 16 martie 2008

[razna] De ce ploua

Ploua in primul rand pentru ca ne pasa ca ploua. Altfel n-ar avea nici un rost. Unii se ascund ca si cum nu i-ar deranja dar totusi le pasa si lor.

Ploua primavara pentru ca ne-am saturat cu totii de atata zapada si toamna pentru ca vara asta a fost prea cald.

Vara ploua asa… mai mult de-al naibii, sa ne enerveze. Cateodata insa, ploua vara pentru ca avem chef sa alergam desculti pe strazi si sa ne sarutam nebuni si uzi. Ploua pentru ca tinerii sunt prea bucurosi, pentru ca oamenii mari au uitat cum sa nu se grabeasca si pentru ca batranii isi aduc aminte ca au fost odata tineri si nebuni si uzi.

Iarna NU ploua, nu pe la noi cel putin, pentru ca suntem cu totii tristi deja si nu mai are rost. Sau pentru ca zapada se uda prea usor.

Dimineata ploua pentru ca nu am nici un chef sa merg si azi la scoala, pentru ca mi se pare mai buna cafeaua cu miros de ploaie, pentru ca imi place sa fumez la fereastra, pentru ca e pustiu pe aleea din spate, pentru ca ma gandesc la cineva anume desi inca nu m-am trezit calumea, pentru ca parintii imi sunt departe departe si mi-e dor tare de ei si pentru ca bunicii sunt prea batrani sa-si mai aduca aminte ca au fost odata tineri. Pentru ca sunt si oameni tristi in orasul acesta, si la tristete ma asteapta randul. Pentru ca daca nu ar ploua dimineata m-as trezi fericit in fiecare zi.

Ploua la pranz pentru ca unii oameni se grabesc prea tare iar altii au uitat sa se grabeasca, si pentru ca ne gandim prea mult la o slujba nenorocita platita prost. Pentru ca domnisoarele care merg pe marginea trotuarului cauta soferi nesimtiti sa le stropeasca, pentru ca mai totdeauna ne uitam umbrelele acasa si mai ales pentru ca la pranz raman fara idei si n-am mai scris o poezie de ani de zile.

Ploua dupa-amiaza pentru ca mi-e somn si tocmai am mancat, pentru ca oricum nu mai am tigari si poate asa ma las si eu de fumat. Pentru ca oricum nu aveam chef sa merg acasa asa devreme si pentru ca peste o ora ies la bere cu cel mai bun prieten si mi-era dor sa merg prin ploaie grabit pana la bancomat. Pentru ca doamna de la alimentara de unde tocmai cumpar tigari ma cunoaste de cand eram mic si nu-i place ca fumez dar e totusi fericita ca nu m-am udat prea tare. Dupa-amiaza ploua mai ales pentru ca intotdeauna cateii fericiti sunt mai fericiti cand ploua si cei tristi sunt ceva mai tristi.

Ploua seara, dar intotdeauna pana seara tarziu pentru ca ziua a fost obositoare si chiar daca aveam de gand sa ies in oras aproape ca m-am razgandit. Ploua pentru ca sigur gasesc vreo porcarie de film la care sa ma uit si daca cineva are chef sa ma vada poate foarte bine sa-mi faca o vizita.

Luni ploua pentru ca incepe alta saptamana de tot rahatul si as fi vrut ca duminica asta sa mai fi durat cateva zile.

Marti pentru ca n-am chef de nimic si de nimeni si vreau sa ma lasati in pace cu ipocrizia si nesimtirea vostra. NU va cunosc!

Miercuri ploua pentru ca nu mai stiu cine sunt si daca ploua pana seara imi dau seama ca nu am stiut niciodata.

Joi pentru ca nu ma cunoste nimeni, pentru ca sunt cel mai mare mincinos pe care il cunosc si pentru ca chiar daca nu imi place sa-mi ranesc prietenii, o fac totusi din pura curiozitate pentru ca ma distreaza felurile diferite in care reactioneaza fiecare.

Vineri ploua pentru ca am chef sa scot o fata in oras, sa o fac sa se indragosteasca de mine si sa nu o mai sun niciodata.

Sambata ploua ca sa-mi aduc aminte ca a mai trecut o saptamana in care nu am facut nimic si am reusit din nou sa-mi supar cativa prieteni.

Duminica ploua pentru ca de cateva luni nu mai bag pe nimeni in seama si pentru ca ma intreaba mama la telefon: “Pe-acolo cum mai e?” si raspund vag: “… ploua…”.

sâmbătă, 8 martie 2008

[razna] Poate o chitara

M-am saturat de la o vreme sa scriu doar dupa nopti nedormite. Doar in dimineti obosite si abia mirosind a fum si a oboseala zilei ce abia incepe. Imi da impresia ca ma repet.

Am observat ca ma plictisesc repede chiar si de lucrurile cele mai extraordinare si ca renunt prea usor la persoanele la care tin. Intr-un timp ma minteam ca asa sunt eu. Poate ca asa e dar nu mai stiu cat e de bine.

Mi se pare incredibil ca scriu… :) dimineata, devreme, iar n-am dormit… Clar ma repet.

Nu stiu sa fiu decat asa si mi-e dor de vremea in care chestia asta placea si altora decat mie. Pe de alta parte mi-e dor si de vremea cand nu-mi pasa ce le place sau nu altora despre mine. Cand eram eu insumi fara sa am un motiv pentru asa ceva.

Imi amintesc timpuri zdruncinate, dar frumoase. Traiam… ceva mai intens.

Hmm…. Stau in piciore in fata ferestrei si din cand in cand mai trag cate un fum. Am castile puse… muzica de pe coloana sonora de la “The O.C.” Foarte ciudate melodii… de-alde Kasabian, The Dandy Warhols, Beck si alte alea. Frumos. Ma duc in melancolie cel putin.

Trec stundenti… probabil in drum spre…. a nu, azi e sambata.

Si eu nu mi-am baut cafeaua inca. Dar fumez mai mult decat mi-am promis ca… Ba pe dracu, iar ma pacalesc singur. Nu o sa ma las de fumat, pentru ca nu vreau si alt motiv mai bun sau mai prost nu am.

Daa…. mai visez din cand in cand. Rar ce-i drept, si numai tampenii. Asta e nici nu ma astept la altceva din partea mea, nici macar inconstient.

Imi doresc sa… nu stiu… dar… Ei pe dracu, nu stie nimeni. Sau daca stie cineva astept sa-mi dezlege si mie misterele datului cu speranta in viitor.

Sunt frustrat, asa doar putin, si un pic nedumerit, dar in acelasi timp foarte sigur pe mine. Cred ca am ajuns in punctul acela in care, stau cu sapca trasa bine pe ochi, rucsacul in spate, mainile in buzunar, sau poate doar una, cu cealalta fumez… si sunt gata sa plec, numai nu vad carari in fata. Nu tu trenuri spre nicaieri, nimic!

Si ce sa fac… mai merg pe trotuare un pic, mai dau cu piciorul in pietre, mai sar de pe borduri ca si cum as fi pe role… Privesc in ochi vreo domnisoara… fara vreun motiv direct, doar asa pentru ca pot, si pentru ca imi place sa vad cum majoritatea se rusineaza, daor cate una se face ca nu ma observa. O fac si pentru ca demult tare de tot eram cel mai timid om de pe Pamant si vreau sa-mi demonstrez ca nu mai sunt. Timid… da, in mod sigur inca sunt timid. Inca mai intalnesc fete care imi fac vocea sa tremure inca de la primul salut.

Dar e bine… imi aduc aminte ca sunt om si eu… poate copil. Sper!

Imi trebuie ceva nou, tot timpul ceva nou, dar mai ales acum…

O prietena… hmm, nustiu daca am chef acum. Poate o shaworma :) O prefer pe a doua, nu prea mi-e a…… , dar mi-e foame asa un pic :P

Mda… poate o chitara