[razna] Poate o chitara

M-am saturat de la o vreme sa scriu doar dupa nopti nedormite. Doar in dimineti obosite si abia mirosind a fum si a oboseala zilei ce abia incepe. Imi da impresia ca ma repet.

Am observat ca ma plictisesc repede chiar si de lucrurile cele mai extraordinare si ca renunt prea usor la persoanele la care tin. Intr-un timp ma minteam ca asa sunt eu. Poate ca asa e dar nu mai stiu cat e de bine.

Mi se pare incredibil ca scriu… dimineata, devreme, iar n-am dormit… Clar ma repet.

Nu stiu sa fiu decat asa si mi-e dor de vremea in care chestia asta placea si altora decat mie. Pe de alta parte mi-e dor si de vremea cand nu-mi pasa ce le place sau nu altora despre mine. Cand eram eu insumi fara sa am un motiv pentru asa ceva.

Imi amintesc timpuri zdruncinate, dar frumoase. Traiam… ceva mai intens.

Hmm…. Stau in piciore in fata ferestrei si din cand in cand mai trag cate un fum. Am castile puse… muzica de pe coloana sonora de la “The O.C.” Foarte ciudate melodii… de-alde Kasabian, The Dandy Warhols, Beck si alte alea. Frumos. Ma duc in melancolie cel putin.

Trec stundenti… probabil in drum spre…. a nu, azi e sambata.

Si eu nu mi-am baut cafeaua inca. Dar fumez mai mult decat mi-am promis ca… Ba pe dracu, iar ma pacalesc singur. Nu o sa ma las de fumat, pentru ca nu vreau si alt motiv mai bun sau mai prost nu am.

Daa…. mai visez din cand in cand. Rar ce-i drept, si numai tampenii. Asta e nici nu ma astept la altceva din partea mea, nici macar inconstient.

Imi doresc sa… nu stiu… dar… Ei pe dracu, nu stie nimeni. Sau daca stie cineva astept sa-mi dezlege si mie misterele datului cu speranta in viitor.

Sunt frustrat, asa doar putin, si un pic nedumerit, dar in acelasi timp foarte sigur pe mine. Cred ca am ajuns in punctul acela in care, stau cu sapca trasa bine pe ochi, rucsacul in spate, mainile in buzunar, sau poate doar una, cu cealalta fumez… si sunt gata sa plec, numai nu vad carari in fata. Nu tu trenuri spre nicaieri, nimic!

Si ce sa fac… mai merg pe trotuare un pic, mai dau cu piciorul in pietre, mai sar de pe borduri ca si cum as fi pe role… Privesc in ochi vreo domnisoara… fara vreun motiv direct, doar asa pentru ca pot, si pentru ca imi place sa vad cum majoritatea se rusineaza, daor cate una se face ca nu ma observa. O fac si pentru ca demult tare de tot eram cel mai timid om de pe Pamant si vreau sa-mi demonstrez ca nu mai sunt. Timid… da, in mod sigur inca sunt timid. Inca mai intalnesc fete care imi fac vocea sa tremure inca de la primul salut.

Dar e bine… imi aduc aminte ca sunt om si eu… poate copil. Sper!

Imi trebuie ceva nou, tot timpul ceva nou, dar mai ales acum…

O prietena… hmm, nustiu daca am chef acum. Poate o shaworma O prefer pe a doua, nu prea mi-e a…… , dar mi-e foame asa un pic

Mda… poate o chitara